Articole » Cu copilul la psiholog » Copilul timid (6-11 ani)

Copilul timid (6-11 ani)

      Multi parinti cer ajutor pentru copiii lor. Ii auzim spunand: “Daca n-ar fi asa timid ar avea rezultate bune la scoala”, “Nu-si face prieteni pentru ca este timid”, “Nu as vrea sa fie asa de timid pentru ca astazi trebuie sa fii indraznet ca sa reusesti”.     

De fapt ce este timiditatea? Este o inhibitie, o diminuare a capacitatii de exprimare, o blocare; copilul stie dar nu poate spune, nu indrazneste. Adesea nici nu ridica privirea, vorbeste prea incet sau deloc, nu raspunde la intrebari, nu are initiative, nu spune ce-i place sau ce nu-i place, prefera sa stea retras, singur in loc sa se joace cu ceilalti copii.     

Desi acesti copii sunt inteligenti si bine dezvoltati, desi sunt iubiti de cei din jur, ei nu pot lua parte la nici un joc obisnuit sau la lectii. Orice comparatie a realizarilor lor cu cele ale altor copii este in ochii lor echivalenta cu o devalorizare. In acest caz devine contraindicata orice remarca de genul: “ Uite ce bine se descurca X daca nu e asa timid ca tine!” Daca nu reusesc sa duca la capat o sarcina sau daca gresesc la un banal joc de constructii nu vor mai incerce niciodata. Astfel raman inactivi, detestand sa stea prea mult timp intr-un loc sau sa aiba o activitate, multumindu-se sa priveasca la ce fac ceilalti. Contrastul dintre capacitatea acestor copii si performantele lor scazute ne determina sa credem ca este vorba de o inhibitie. Adesea copii care prefera sa ramana spectatori isi recapata capacitatea de lucru daca se schimba conditiile in care lucreaza. Inhibitiile autentice, pe de altă parte, nu variaza si schimbarile din mediu le influentează cu greu. Intalnim copii care nu pot rasunde la scoala, pe cand acasa nu au probleme. Aceasta datorita faptului ca acasa nu se pune problema ca realizarile lor să fie comparate cu ale altora. Ajungem astfel la ceea ce numim neincredere in sine. Copilul se teme sa nu greseasca, nu este sigur ca ceea ce stie este bine, chiar daca raspunde, o face “cu jumatate de gura”.     

Cum s-a ajuns aici? De ce se comporta copilul aşa? Care sunt cauzele inhibitiei? Adesea gasim cauze in familie: parinti sau bunici prea severi, certuri si pedepse exagerate, invinuiri, perfectionism, remarci descurajatoare: “Nu esti bun de nimic”, “Daca nu-ti iese, mai bine nu te apuci”, “Decat asa, mai bine deloc!” Se adauga amenintarea copilului cu diferite persoane sau situatii: “O sa vezi tu la scoala”, “Daca gresesti, profesoara o sa te certe!”. In aceste conditii copilul incepe activitatea cuprins de neplacere, indoiala sau teama. In loc sa-si mobilizeze eforturile, se intreaba mereu daca a gresit, daca se va descurca, sau ce pedeapsa il asteapta.     

De multe ori parintii sau chiar profesorii nu inteleg ce simte copilul timid si, desi incearca sa-l ajute, nu reusesc decat sa-i intensifice trairile neplacute pe care le are atunci cand este confruntat cu o situatie care-l depaseste din punct de vedere emotional. Copilul are trairi afective intense pe care nu le poate exprima, nu are modalitatile necesare dar nici cadrul sau sustinerea necesara. Toti il intreaba DE CE, dar nimeni nu-l intreaba CUM sau ce simte. Timiditatea lui este efectul unei duble comunicari, adica a unor mesaje cu continut contradictoriu. La un nivel al comunicarii copilul este indemnat sa se exprime dar la altul este impiedicat de cerintele prea mari si de condiţiile pe care trebuie sa le respecte. Stima de sine este foarte dependenta de rezultatele exterioare si de aprecierile primite. Deja este atins un punct critic, copilul neputand sa rezolve singur conflictul interior iar adultii nereusind sa inteleaga ce se intampla cu copilul si cum l-ar putea ajuta.     

In aceste conditii singura cale de iesire este incercarea de aprofundare a problemei, de abandonare a ambitiilor si rezultatelor (“Trebuie sa ia examenul!” etc.) si de comunicare deschisa cu copilul pentru a afla de la el cum traieste aceste stari si care este batalia ce se poartă in interiorul lui.     

Fiecare dintre aceste lucruri, fie ca vorbim despre un climat destins, despre intelegere si acceptarea din partea membrilor familiei sau despre tactul şi rabdarea profesorilor cere timp si efort pentru parcurgerea drumului nici scurt, nici simplu catre sufletul copilului. 

Anca Munteanu – psiholog CPAP


Taguri:
 
 
 
© 2008 copiii.ro — Sitemap
Linkuri : Alcooltest Contabilitate
Parteneri : Mos Craciun Aer conditionat Terapie Reteta