Articole » Cu copilul la psiholog » Cu mama, cu bona sau la gradinita

Cu mama, cu bona sau la gradinita

Exista o expresie care spune ca mamele se impart in doua categorii: cele acuzate ca si-au abandonat copiii ca sa mearga sa munceasca si cele acuzate ca nu au facut altceva toata viata decat sa stea acasa si sa creasca copii.

Adevarul este ca in viata fiecarei mame exista un moment in care se intreaba ce sa faca mai departe, sa ramana acasa cu copilul sau sa isi continue viata avuta inainte de nasterea copilului, sa mearga la serviciu.

In primii ani de viata, copilul isi doreste mama alaturi, dar in acelasi timp este importanta calitatea timpului petrecut impreuna. Decat o mama obosita, stresata, depresiva dar permanent alaturi, este de preferat petrecerea a cateva ore impreuna, seara, alaturi de o mama disponibila afectiv, calma, implinita emotional.Intrebarea care apare este: cu cine ar trebui lasat copilul, cu o bunica, cu o bona sau ar trebui dus in colectivitate. Atunci cand parintii prefera lasarea copilului alaturi de o bunica sau de o bona, problemele care se pun sunt:

Ø      Este capabila bunica sa asigure ingrijirea copilului intreg timpul, adica aproape 10 ore zilnic?

Ø      Bona este placuta de copil?

Ø      Copilul are conditiile necesare unei dezvoltari psihologice adecvate?

Ø      Pentru ca dincolo de hrana, de caldura, de o plimbare in parc, copilul simte nevoia sa comunice, sa alerge, sa isi consume energia, sa faca “mici prostioare”.

Ø      Este persoana alaturi de care lasam copilul disponibila si calma incat sa inteleaga si sa accepte un copil care exploreaza si care descopera lumea?

O alta solutie este ducerea copilului in colectivitate, unde alaturi de alti copii, acesta se dezvolta, invata, este ingrijit de un personal de specialitate. Temerile principale ale parintilor sunt legate de imbolnavirile frecvente ale copilului expus in colectivitate dar si de posibilitatea ca acesta nu se va adapta. Chiar daca ni se pare ca este mic si nu intelege, copilul se adapteza in general bine atunci cand i se explica ce se intampla cu el: ca parintii trebuie sa munceasca, ca el va ramane cateva ore impreuna cu alti copii de varsta lui, ca nu este abandonat si ca parintii il iubesc chiar daca nu sunt tot timpul cu el. Sentimentul de vinovatie al mamei atunci cand “face ceva pentru ea” si permanentul conflict intre nevoia de implinire personala si dragostea pentru copil, produce o tensiune in randul parintilor, care de multe ori este transmisa inconstient si copiilor. 

Catalina Hetel,

catalinahetel@yahoo.com

Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie


Taguri:
 
 
 
© 2008 copiii.ro — Sitemap
Linkuri : Alcooltest Contabilitate
Parteneri : Mos Craciun Aer conditionat Terapie Reteta