Articole » Nasterea » Cum sa nasc?

Cum sa nasc?

Factorii care declanşează naşterea

Întregul proces al naşterii este influenţat şi stimulat direct de către hormonii care sînt produşi de o porţiune a creierului numită hipotalamus. Acest proces este comun şi pentru celelalte mamifere. Ca şi în cazul mamiferelor, pentru ca hormonii "naşterii" să fie produşi sînt necesare cîteva condiţii: un mediu în care femeia care naşte să se simtă protejată şi în siguranţă. Hormonii produşi în timpul naşterii sînt aproape aceeaşi pe care organismul nostru îi produce cînd facem dragoste. Iată de ce ei sînt numiţi şi "HORMONII DRAGOSTEI".

Hormonii joacă un rol foarte important la toate etapele naşterii.

Oxitocina

Atunci cînd în încăpere este semiîntuneric sau draperiile sînt trase şi este linişte organismul produce în cantităţi mari un hormon numit oxitocina. Oxitocina face ca uterul să se contracte. Ca rezultat uterul se deschide. Acest hormon, de asemenea, provoacă contracţii puternice care duc la naşterea copilului şi expulzarea placentei mai tîrziu.

Cunoscut şi sub denumirea de hormon "altruist", oxitocina mai îndeplineşte şi un alt rol decît cel de a stimula contracţiile în timpul naşterii. El, de asemenea, contribuie la apariţia unor sentimente intense de dragoste şi afecţiune care se stabilesc între mamă şi copil imediat după naştere.

Endorfina

Un alt hormon produs de organism în timpul travaliului este endorfina. Nivelul de endorfină se măreşte concomitent cu creşterea în intensitate a contracţiilor. Spre sfîrşitul travaliului nivelul de endorfină este foarte înalt.

Acest tip de hormon este produs ca răspuns la senzaţia de durere, adică el este un "ucigaş" natural al durerii. Cînd nivelul de endorfină este înalt nu vei avea nevoie de medicamente care să inhibe durerea. Însă, dacă vei avea nevoie de aceste medicamente ele permanent vor fi disponibile în timpul naşterii.

La fel ca şi oxitocina, endorfina influenţează stările emotive şi ajută la apariţia "instinctului matern". Adică, el influenţează în bine relaţia de afecţiune între mamă şi copil.

Pe parcursul travaliului endorfina te ajută să uiţi de tot ce se întîmplă în jurul tău, să interiorizezi procesul şi să te concentrezi asupra contracţiilor.

Atît timp cît se menţine nivelul necesar de hormoni în organismul femeii care naşte travaliul progresează şi naşterea va fi normală.

Cum poate fi creat un mediu care să stimuleze activitatea hormonilor în timpul naşterii?

Atunci cînd ne gîndim la un mediu confortabil pentru travaliu, în primul rînd trebuie să înţelegem că este necesar să evităm stimularea emisferei creierului care răspunde de gîndire – parte a creierului numită neocortex.

Cînd te simţi frustrată în timpul travaliului sau acţionează prea mulţi stimulenţi externi organismul produce hormoni similari adrenalinei numiţi catecolamini.

Aceşti hormoni inhibă producerea de oxitocină şi endorfină. Un nivel înalt al catecolaminilor în timpul travaliului, de obicei, se asociază cu contracţii slabe, conştientizarea senzaţiei puternice de durere şi progres mic în naştere.

Ceea ce stimulează neocortexul în timpul travaliului sînt discuţiile inutile; nerespectarea dreptului femeii la intimitate; prezenţa multor persoane în sala de naştere; fotografierea sau efectuarea unor examinări care nu sînt necesare.

Astăzi, moaşele şi medicii încep să înţeleagă cît este de important să fie respectată intimitatea femeii în timpul travaliului, însă nu întotdeauna şi pretutindeni acest principiu este respectat.

Nu este dificil

Crearea unui mediu care ar stimula producerea de hormoni în timpul naşterii nu este un lucru dificil de realizat. Important este ca femeia în timpul travaliului să fie atentă numai la ceea ce se întîmplă în interiorul ei.

Cel mai bine îţi reuşeşte acest lucru dacă te vei aşeza în genunchi cu capul aplecat sau te vei întoarce spre perete cu capul spijinit pe mîini. Această poziţie asigură intimitatea femeii (ea se simte "ascunsă" de ochii străini) şi îi permite să nu conştientizeze ce se întîmplă în jurul ei.

Pentru a crea o atmosferă necesară pentru stimularea producerii de hormoni e bine să ne gîndim la momentele cînd facem dragoste şi cum ne place s-o facem. Pentru că hormonii care acţionează în timpul naşterii sînt aceeaşi hormoni produşi în timpul actului sexual.

O atmosferă prietenoasă include prezenţa unei saltele nu prea înalte şi comodă, lumină slabă, temperatură adecvată în încăpere, o pernă mare sau o minge mare pentru sprijin.

Pot fi folosite uleiuri aromate, de exemplu lavanda (dacă femeia doreşte acest lucru). Foarte des, lămîile proaspete te pot ajuta să te concentrezi mai bine. Femeia va avea o senzaţie de confort şi securitate dacă va fi înconjurată de obiecte care îi sînt cunoscute sau lucruri pesonale, dacă va avea în preajmă ceva produse alimentare şi băuturi sau orice altceva femeia va dori în timpul naşterii.

Partenerii la naştere trebuie să intervină doar cînd este necesar şi sînt rugaţi de femeie. Femeia va fi mai relaxată în timpul naşterii dacă va şti că oricînd poate cere ajutorul partenerului (-ilor) la naştere de cîte ori va avea nevoie. Iată de ce credem că este o idee bună ca alături de ea să fie o persoană în care are încredere.

Crearea atmosferei

Iată cîteva reguli care trebuie respectate pentru a crea în spital/maternitate un mediu care ar stimula organismul femeii să producă hormonii necesari pentru naştere:

  1. De multe ori atmosfera din spital/maternitate nu este ideală şi nu facilitează naşterea. Tu însăţi prin simple schimbări poţi contribui la crearea unei atmosfere în care să ţi se respecte intimitatea pe parcursul naşterii şi în prima oră după ce se naşte copilul.
  2. Vorbeste cu persoanele care te vor însoţi la naştere şi roagă ca în timpul travaliului să fie creată o atmosferă de linişte şi confort. Explică-le că acest lucru este foarte important şi eforturile lor vor fi apreciate.
    De asemenea, vorbeşte la acest subiect cu moaşa şi medicul care te vor asista în timpul travaliului şi naşterii.
  3. Roagă ca lumina să fie slabă, iar în salon să fie cald.
  4. Cere să-ţi fie respectată intimitatea, iar în salon să rămînă numai persoanele de care ai nevoie.
  5. Din timp poţi să scrii pe o foaie "Vă rog, nu deranjaţi – aici se află Femeia care naşte" pe care o lipeşti pe uşa salonului.
  6. Partenerul la naştere poate ruga politicos personalul medical să nu facă zgomot şi să vorbească încet astfel încît să poţi să te concentrezi în timpul contracţiilor şi să te odihneşti în perioada dintre ele.

De ce operaţia cezariană?

Este imposibil de elaborat o listă concretă pentru cazurile în care este necesar de efectuat operaţia cezariană şi în ce cazuri – nu. Dacă se ştie din timp că sănătatea gravidei (inima, vederea ş.a.) nu permite declanşarea naşterii pe căi naturale sau căile de naştere sînt prea înguste şi nu vor permite trecerea copilului (este o disonanţă între dimensiunile copilului şi bazinului mamei), dacă este vorba de o poziţie instabilă (incompletă) a fătului – atunci gravida se internează la maternitate înainte de termen. Se efectuează investigaţii în baza cărora medicii iau decizia dacă este necesar de efectuat operaţia cezariană.

În cazul unei astfel de operaţii planificate din timp mama este informată despre ce o aşteaptă.

Situaţia acestor femei nu este atît de uşoară. Ce va fi în timpul operaţiei? În primul rînd, de femeie se apropie medicul anesteziolog, care o întreabă dacă nu are alergie la anumite medicamente, dacă nu are proteze dentare, cînd a mîncat ultima dată ş.a.

Toată această informaţie este necesară pentru determinarea tipului şi dozei de anestezie. După care este pregătit "cîmpul operator" – adică, prelucrarea peretelui anterior al abdomenului. Cînd pacienta este pregătită ea este transportată în sala de operaţie.

În acest moment viitoarei mame i se pare că are cîte o persoană la fiecare parte a corpului ei: la o mînă este măsurată tensiunea arterială, la cealaltă se instalează picurătoarea, pe picioare i se îmbracă bandaj, abdomenul e acoperit cu cearşafuri, iar la capul ei – lucrează anesteziologul. De la el femeia află ce se petrece la moment şi ce va urma. Va trece foarte puţin timp şi femeia va cădea într-o stare de inconştienţă.

Anestezia se administrează pe etape: la început într-o doză mică şi cu preparate "inofensive" pînă la extirpaţia fătului.

Sigur că extirpaţia copilului prin operaţie cezariană – acesta este scopul principal, dar nu şi unicul. Întotdeauna sînt examinate organele interne ale femeii – nu numai organele genitale, dar toate care "sînt observabile". Se înlătură aderenţele (dacă sînt prezente). După care cavitatea abdominală se închide pe straturi (se suturează). Cînd femeia se trezeşte ea află noutatea că deja copilul ei s-a născut. Şi tînăra mamă primeşte cele spuse ca o informaţie şi nu mai mult.

Unica ei dorinţă este să n-o deranjeze nimeni şi să-i permită să doarmă. Liniştea este întreruptă de sora medicală care vine des să măsoare tensiunea arterială, face injecţii, instalează picurătoarea. Pacienta vrea să-i fie cald. La fiecare procedură cînd se ridică plapuma ea tremură. Fiecare mişcare, chiar cea mai mică face să se mişte muşchii abdomenului care au avut de suferit, producîndu-i dureri puternice. După cîteva ore de somn femeia va dori să-şi schimbe poziţia. Ea, însă, amînă aceasta atîta timp, pînă cînd disconfortul simţit din cauza poziţiei nemişcate nu mai rezistă nici chiar în faţa fricii de durere.

O consecinţă a narcozei este sputa care se adună în esofag şi pune în pericol respiraţia. Tusea şi eliminarea sputei par să nu mai înceteze. Pacienta înţelege că atunci cînd tuşeşte sînt antrenaţi şi muşchii abdominali.

În cazul cînd operaţia nu este urgentă, o alternativă a anesteziei este anestezia epidurală. Procedura constă în introducerea medicamentelor în regiunea coloanei vertebrale, iar efectul anestezic survine numai în regiunea inferioară a corpului. Caracteristic acestei anestezii este că lăuza tot timpul este conştientă de ceea ce se întîmplă şi personal participă la naştere. Anestezia generală se efectuează numai la suturarea rănii. După acest tip de anestezie femeia îşi revine repede. Îndată după operaţie tinerei mame îi aduc copilul şi ei pot face cunoştinţă unul cu altul. Copilul de mult timp aştepta această întîlnire (tot timpul cît medicii au făcut suturarea rănii mamei) şi vrea cît mai repede să fie alăptat la sîn.

După operaţie femeia simte necesitatea stringentă să-şi rezolve nevoile sale elementare: igiena intimă (eliminările după naştere au loc şi după operaţia cezariană).

Cît de repede femeia operată se ridică – e ceva individual. Aproximativ peste 24 de ore femeia de sinestătător poate sta alături cu patul. După 3 zile, prietenii şi rudele care o vizitează pot recunoaşte în ea femeia de mai înainte. Cu cît mai repede pacienta începe să se mişte cu atît e mai bine. Dar şi să se forţeze lucurile tot nu trebuie. În perioada de adaptare fiţi atentă şi supravegheaţi starea sănătăţii.

După operaţia cezariană timp de 3 zile femeia nu trebuie să mănînce. În această perioadă ei i se administrează picurători, cantitatea de lichide este limitată. Pentru ca digestia să se restabilească este important să se respecte o dietă. Primele cîteva zile femeia suportă uşor situaţia în care i se permite numai o cantitate minimă de produse alimentare. După operaţia cezariană femeia, de obicei, rămîne în maternitate nu mai puţin de 8 zile, iar externarea depinde de gradul de restabilire a sănătăţii femeii.

De asemenea, este important ce material pentru suturare a fost folosit – de el depinde cînd vor fi scoase aţele (suturile).

Acasă femeia trebuie să evite ridicarea greutăţilor. De asemenea, ea trebuie să evite suprarăcirea şi supraîncordarea.

În primele zile, "copiii cezariaţi" nu se deosebesc prin nimic de copiii născuţi prin căile naturale de naştere. Pe de o parte, ei nu sînt "boţiţi" trecînd prin căile de naştere, pe de altă parte, ei pot primi o doză mică de narcoză. Dar cum am mai spus, pentru nou-născut această doză nu este dăunătoare, deoarece copilul este extras din burtă cît mai repede posibil.

Salonul de operaţie dispune de toate cele necesare pentru copil, chiar aparate de reanimare în cazul dacă vor fi necesare. Dacă starea mamei este gravă, atunci în primele zile după naştere nou-născutul se află în salonul pentru nou-născuţi şi este adus mamei numai pentru a fi hrănit. Nu este obligatoriu ca totul să se petreacă cu succes – trebuie să ţinem cont de faptul că mama greu îşi poate schimba poziţia corpului.

Apariţia laptelui este provocată chiar şi numai la simpla contemplare şi urmărire a copilului. Însă, dacă mamei îi permite starea sănătăţii şi dorinţa ei e de a fi împreună cu copilul ca să-l poată îngriji este evidentă – în asemenea cazuri, de obicei, nimeni nu împiedică acest lucru.

Medicii sînt nemulţumiţi de faptul că mamele tinere prea se grăbesc să plece acasă. De ce nu ar folosi aceste momente (în maternitate) pentru a se restabili după operaţie "înainte de furtună". Acasă copilul va avea nevoie de o mamă puternică şi nu de o mamă care se chinuie şi suferă, ţinîndu-se de burtă. Dacă se va întîmpla ca femeia să ajungă la spital cu complicaţii, tratamentul va fi de lungă durată şi costisitor.

Despre operaţia cezariană vă va aminti cicatricea de aproximativ 10 cm de pe burtă, care este amplasată orizontal sau vertical (în formă de cruce) pe peretele anterior al abdomenului. Tăietura orizontală se efectuează în caz de operaţie urgentă (cicatricea după tăietura verticală poate fi mai uşor de camuflat). Dacă femeia va mai suporta vreo operaţie cezariană, atunci cicatricea veche se înlătură şi pe acelaşi loc se efectuează tăietura.

Prezenţa tatălui la naştere este posibilă ca şi în cazul naşterii prin căile naturale. Despre aceasta trebuie de discutat din timp, viitorul tată trebuie să aibă îmbrăcăminte deosebită şi "nervi de fier". În sala de operaţie nu se vor găsi persoane care să supravegheze şi să îngrijească de tată dacă acesta va avea nevoie de ajutor – toate persoanele care se află în sală sînt concentrate asupra operaţiei.

Dacă după operaţie femeia alege dispozitivul intrauterin (steriletul) ca metodă de contracepţie, atunci se recomandă introducerea steriletului după o perioadă mai mare decît în cazul unei femei care a născut pe cale naturală – cel mai bine după 6 luni. Următoarea naştere trebuie planificată nu mai devreme decît după 1,5-2 ani.

În timpul operaţiei cezariene se examinează şi organele interne. Surplusul de ţesut adipos de pe peretele anterior al abdomenului nu se înlătură. Chiar dacă femeia cere în scris – semnătura ei nu o va putea ajuta. Cauza este că gravida devine mamă care alăptează la sîn. Natura a făcut în organism nişte schimbări pe care nu are rost să le schimbi (nici nu se recomandă).

7 femei din 100 nasc prin operaţie cezariană. Din ele 3-4 sînt fericite, pentru că înţeleg că naşterea unui copil sănătos ar fi fost imposibilă printr-o altă metodă. Pentru încă 1-2 femei există tocmai 2 cauze pentru a se bucura: graviditatea sau naşterea care a avut o turnură nu prea favorabilă pentru ele s-a terminat cu bine şi au rămas în trecut cele mai grele momente ale naşterii.

1-2 mame din 100 sînt sincer satisfăcute că copilul născut este sănătos; cît despre chinurile şi durerile facerii – aceste femei le invidiază pe cele care au participat activ la toate etapele naşterii copilului lor.

Cum sa scazi durerea in cazul nasterii naturale

Pe masura ce ziua cea mare se aproprie, nu se poate sa nu te surprinzi deseori gandindu-te la cum va fi in timpul nasterii. Uneori cu speranta, alteori cu groaza. Frica de necunoscut, misterul evenimentelor ce conduc la nasterea copilului si mai ales frica de durerile din travaliu sunt motivele cele mai des intalnite de aparitie a unei perceptii alterate a durerii din timpul contractiilor uterine ce caracterizeaza travaliul. Totusi exista arme eficiente, in afara medicamentelor analgezice, care pot atenua durerea in nastere.

Depaseste frica – Toata lumea stie, inca din copilarie, ca femeia trebuie sa nasca in durere. Sintagma "durerile facerii" ti se poate parea acum, in imediata apropiere a momentului nasterii, ca nu reprezinta decat un banal eufemism, o gluma, pe langa ceea ce crezi ca te va asteapta pe tine. Ca in orice situatie in care esti pusa in fata unei incercari, teama de necunoscut isi spune pregnant cuvantul. Exista o conexiune indisolubila intre necunoscut si frica. Si mai departe de aceasta, exista o legatura extrem de puternica intre frica si durerea din timpul nasterii. Eficienta contractiilor uterine depinde de conlucrarea perfecta intre sistemul nervos, cel endocrin si cel circulator. Frica, ca forma de manifestare a stresului, nu face altceva decat sa strice acest delicat echilibru. Frica si anxietatea nu fac altceva decat sa determine organismul sa secrete hormonii specifici stresului in detrimentul hormonilor folositori pe care corpul tau ii produce pentru a sprijini bunul mers al travaliului si pentru a minimaliza disconfortul. Rezultatul este o durere mai mare si un travaliu mai prelungit. Frica mai are drept rezultat o redistribuire a debitului sanguin spre organele "nobile" precum creierul si inima, deprivand uterul de sangele si oxigenul necesar in timpul travaliului, astfel ca acesta oboseste mai repede si devine si mai dureros in timpul contractiilor.

Focalizeaza cauza fricii – Pentru a depasi starea de frica si anxietate trebuie sa incepi in a-ti cunoaste "adversarul": ce anume iti induce starea de frica? Durerea? Teama de a fi taiata jos (epiziotomie)? Teama ca ceva nu va merge bine si va trebui sa faci operatie cezariana? Teama ca s-ar putea intampla ceva rau cu bebe? Te temi ca durerea va fi atat de mare incat nu ai sa poti rezista? Ia fiecare dintre aceste "teme" in parte si diseca-le. Desi poti sa faci lucrul acesta pur si simplu mental, in gand, cel mai bine este sa le scrii pe o foaie de hartie si sa comentezi alaturi lucrurile pe care le poti face pentru a alunga frica. O chestiune bine de tinut minte este ca frica si panica nu te pot ajuta deloc in examenul pe care il ai de trecut, ele nu pot schimba cursul natural al nasterii. Dimpotriva.

Transcede durerea – Cel mai simplu lucru de facut, dar pe undeva si cel mai complicat, pentru a invinge durerea este de a-ti modifica constient perceptia pe care o ai asupra durerii. Trebuie sa ai mereu in minte ca durerea aceasta, spre deosebire de cea dintr-o boala, este limitata in timp, nu este continua ci iti lasa ragaz sa iti tragi sufletul si, cel mai important, este impregnata cu speranta, adica este incununata de ceva absolut miraculos si plin de fericire: nasterea copilului tau.

Invinge necunoscutul: informeaza-te – Una dintre cele mai eficiente metode de a invinge durerea este cunoasterea in detaliu a tuturor simptomelor care apar pe parcursul travaliului. Ai la dispozitie o intreaga pleiada de carti si de web site-uri care trateaza in amanuntime si cu un limbaj mai mult decat accesibil toate treptele travaliului. Asa ca este foarte usor sa interpretezi orice durere si orice modificare emotionala sau mentala care apare ca pe un pas inainte in cursul natural al nasterii. Nu te sfii sa intrebi de cate ori e nevoie moasa care are grija de tine in clipele acelea si, bineinteles, nu-l ierta nici pe obstetricianul tau de intrebarile la care vrei un raspuns. Cunoasterea inlatura necunoscutul si fara necunoscut nu mai exista frica.

Alege-ti un anturaj cu adevarat suportiv in travaliu – Frica e contagioasa. Ca si panica. Daca langa tine ai un membru al familiei sau o prietena care este si mai prapastioasa ca tine poti sa simti pe pielea ta ceea ce voiau sa spuna cei batrani prin “chinurile facerii”. Daca langa tine sta o persoana brava, bine informata, care este in stare sa te sprijine si sa iti explice fiecare moment al travaliului, plina de compasiune, travaliul va trece precum gandul si, cand nici nu te astepti, afli ca in cateva minute vei naste.

Concentreaza-te asupra travaliului – Unul dintre cele mai importante aspecte ale luptei impotriva durerii este a incerca sa fii tu la carma intregii situatii si nicidecum sa te lasi purtata de val pe parcursul acestei perioade. Incearca sa nu fii pasiva, ci dimpotriva, adopta o atitudine mentala activa si profund focalizata pe lucrurile pe care trebuie sa le faci in decursul travaliului. Cand vine durerea incearca sa vizualizezi cum contractia uterina are un rol benefic in a facilita si mai mult coborarea copilului si, implicit, cum ea marcheaza inca un jalon depasit pana la linia de finish, care este nasterea copilului.

Concentreaza-te asupra rezultatului – Travaliul este un proces foarte solicitant, dar este gestionabil. Daca ai o structura emotionala si mentala nu chiar atat de puternica incat sa depasesti durerea doar prin puterea gandului, cel mai bine este sa porti mereu in minte ca totul se va sfarsi in curand cu un happy-end de natura hollywoodiana. J Deci inarmeaza-te cu urmatoarele ganduri: "Trec printr-o perioada plina de dureri, dar MERITA, caci in curand imi voi vedea bebelusul la fata!" In general durerea este cea mai cumplita in momentul cand a disparut speranta ca ceva se mai poate schimba in bine. Ori in cazul nasterii tocmai acesta este firul rosu al evenimentelor: totul se finalizeaza cu o mare fericire.

Alege-ti obstetricianul cu grija – Este foarte important ca doctorul care te va asista la nastere sa iti fie foarte apropiat sufleteste si sa il simti in fiecare clipa implicat si plin de compasiune fata de starile prin care treci. O vorba de imbarbatare, o gluma, o strangere de mana, toate acestea te pot ajuta sa muti muntii si sa depasesti momentele critice ale travaliului.

Invata sa te relaxezi – Toata lumea stie ca unul dintre cele mai eficace medicamente impotriva durerii (de fapt este cel mai puternic analgezic) il reprezinta morfina, o substanta inrudita cu opium, dar putina lume stie ca in organismul nostru exista o pleiada de substante asemanatoare morfinei, denumite endorfine. Aceste substante sunt narcoticele naturale ale organismului tau, care sunt secretate ori de cate ori apare o durere. Cele mai eficace metode de a elibera aceste endorfine sunt reprezentate de relaxare si de atingerea delicata a pielii, adica de mangaiat. In consecinta relaxarea profunda intre episoadele dureroase combinate cu mangaierea anumitor zone precum fata, mainile sau chiar a burticii, conduc la o stare profunda de bine, vindecatoare. De asemenea cea mai eficienta si cea mai veche arma impotriva stresului, rasul, poate fi folosita cu mare succes, mai ales daca in anturajul tau se afla oameni plini de simtul umorului.

Respira adecvat – Aceasta reprezinta una dintre cele mai eficiente si mai puternice instrumente de eliminare a durerii in timpul travaliului. Ritmul respirator trebuie sa fie deosebit de regulat, mai ales in timpul contractiilor, cand durerea este cea mai intensa si trebuie sa te concentrezi intens in a-ti pastra si impune acest ritm. In felul acesta pe de o parte iti distragi atentia de la durere, ai certitudinea ca faci ceva activ si nu esti purtata de val, si in plus fata de aceasta ritmul regulat al repiratiei conduce la stabilirea unui ritm al aparitiei contractiilor, care devin mai regulate si mai eficiente. De asemenea in contractii inspira adanc si expira relativ lent, combinand miscarea diafragmului de expulzie a aerului din plamani cu vizualizarea mentala a uterului care se contracta si mai eficient si care impinge copilul spre colul care se dilata si mai mult.

Relaxeaza-ti grupele musculare pasive – Relaxarea musculara reprezinta mai mult decat un cuvand lipsit de esenta aruncat de catre persoanele din anturajul tau in momentele in care treci prin cele mai solicitante clipe. Relaxarea musculara este cu adevarat eficienta, mai ales daca priveste grupele musculare care nu au absolut nici un cuvant de spus in bunul mers al travaliului. In general gravidele au senzatia ca daca isi contracta absolut toti muschii pe care ii pot recruta, atunci eficienta contractiei este si ea mult mai mare. Nimic mai fals. Dimpotriva, toate eficienta se dilueaza, in loc ca aceasta energie sa fie folosita cu un randament sporit doar de cateva grupe musculare implicare direct in travaliu, ea se pierde, se dilueaza in contractia inutila si a altor muschi care nu fac altceva decat sa epuizeze si mai mult gravida. In momentul contractiei, nu iti incorda muschii fetei, ai gatului, sau ai mainilor si picioarelor. In contractie trebuie sa functioneze doar presa abdominala si muschii respiratori. Ca sa poti face asa ceva, antreneaza-te inainte de nastere sa iti contracti aceste grupe musculare in conditiile in care pe fata incerci sa iti sadesti un zambet.

Asculta-ti organismul – Daca vrei sa treci cu bine prin proba aceasta de foc care este travaliul un alt lucru simplu este sa iti cauti cea mai buna pozitie in care durerea scade, sa urmaresti atent daca mersul, statul pe o mingie, etc., au vreo influenta asupra durerii.

Asculta si de moasa – Este deosebit de important ca in tot acest timp sa urmezi ca pe un canon tot ceea ce moasa iti comunica sa faci. Ea are o experienta deosebit de vasta in acest domeniu si in consecinta te poate ajuta extraordinar de mult, atat din punct de vedere informational cat si practic.

Cum sa respiri la nasterea naturala

Ca si in atletism sau in orice alt sport care presupune un efort fizic de durata ce poate fi controlat, respiratia in timpul travaliului este cheia de bolta a succesului unei nasteri cat mai rapide si mai usoare. Respiratia eficienta are cateva roluri bine conturate in timpul travaliului:

  • Ajuta fatul care va fi mai bine oxigenat pe parcursul procesului de nastere, mai ales in timpul contractiilor uterine.
  • Aduce mai mult oxigen musculaturii uterine: un muschi bine oxigenat isi indeplineste mai eficient functiile fara un cost metabolic care ar conduce la aparitia stimulilor durerosi.
  • Respiratia ritmica induce o stare de relaxare fizica, prin reducerea tensiunii musculare, si psihica, prin reducerea stresului si a anxietatii.
  • Distrage atentia gravidei de la durerea din travaliu, aceasta trebuind sa fie concentrata asupra implementarii tehnicilor de respiratie astfel ca acorda mai putina atentie stimulilor durerosi.
  • Modul ritmic de respir conduce la inscrierea travaliului intr-un sablon bine organizat, el desfasurandu-se mai eficient, mai precis si intr-o forma mult mai ritmica, intr-un timp mult mai scurt decat un travaliu lasat sa se desfasoare necoordonat.

Modalitatea in care respiri zi de zi reprezinta o oglinda a starii tale de relaxare sau de incordare. Cand te afli intr-o stare de calm ritmul respirator este de obicei lent, ritmic, fluent. Cand esti supusa unui stress respiratia devine rapida, superficiala, neregulata, chiar haotica.

Controlarea ritmului si amplitudinilor respiratiei, precum si a raportului dintre inspir si expir, reprezinta o metoda foarte eficace de a deveni constienta de starea ta astfel incat aceasta te poate ajuta sa devii relaxata. Exista numeroase tehnici de respiratie care sunt folosite in mod specific intr-o pleiada de situatii care mai de care mai diverse, de la popularul inot pana la mai putin cunoscutele practici de meditatie. O parte dintre aceste tehnici au fost adaptate pentru a ajuta femeia in timpul travaliului.

Teoria care sta la baza modalitatilor de respiratie din timpul nasterii se bazeaza pe starea de concentrare necesara femeii de a se focaliza asupra respiratiei. In timpul unei contractii intregul tau proces al gandirii este directionat de la un raspuns respirator influentat de durere (stare de tensiune, respiratie haotica sau chiar apnee (intreruperea respiratiei) temporara) catre un raspuns respirator constient, conditionat, relaxat. Precum si vorba "teoria ca teoria, dar practica ne omoara", dezvoltarea eficienta a unui raspuns relaxat in prezenta unor stimuli durerosi poate fi obtinuta numai dupa o anumita perioada de exercitiu efectiv.

Secretul este sa iti lasi organismul sa se relaxeze cat mai mult posibil si sa incerci cat mai mult posibil sa “lucrezi” concomitent cu contractiile pe masura ce implementezi tehnicile de relaxare si respiratie. In general este bine sa stii ca nu exista un mod bun si unul gresit de a respira. Este doar o chestiune de eficienta. Tehnicile respiratorii reprezinta doar niste linii de urmarit in mare, si trebuie alese cele care ti se potrivesc cel mai bine in momentul respectiv.

Tehnici de respiratie in primul stadiu al travaliului

In fazele timpurii ale travaliului nu este necesara aplicarea anumitor tehnici respiratorii. Pentru inceput este bine a te concentra asupra respiratiei doar in momentele in care simti nevoia sa te relaxezi sau atunci cand nu mai poti sa intreprinzi nici o activitate (mers, vorbit, etc.) in timpul unei contractii. Pentru majoritatea dintre femei aceasta situatie poate dura ore intregi, cand este vorba despre un travaliu mai putin dinamic. Foloseste cea mai simpla tehnica pe care o sti, utilizand cat mai putina energie pentru a gestiona fiecare contractie. Acest lucru previne oboseala si elimina senzatia ca ai folosit deja inca din primele faze toate tehnicile pe care le ai la dispozitie, lasandu-ti sentimentul ca deti o multitudine de resurse si tehnici pentru mai tarziu in travaliu. Ritmul respirator trebuie sa fie adus in mod activ pana la un nivel confortabil, si nu trebuie sa conduca la aparitia unor siptome precum ameteala, sete de aer sau durere de cap. Inca o data trebuie sa retii ca acest ritm pe care ti-l impui nu respecta nici un sablon international, ci este al tau propriu, este cel care ti se potriveste cel mai bine. Cea mai eficienta modalitate de a respira este aceea de a efectua inspirul pe nas iar expirul in mod amplu pe gura. Intre inspir si expir este bine a intercala o pauza, nu conteaza durata ei, ea are rolul de a sublinia si mai evident faptul ca tu esti cea care impune ritmul respirator, ca tu esti cea care detine controlul deplin al acestei activitati. Aceasta atitudine mentala va conduce la marirea sigurantei de sine in timpul procesului nasterii si implicit va duce la controlarea durerii din travaliu.

Respiratia adanca - La inceputul fiecarei contractii inspira adanc pe nas, fa o pauza de la o secunda pana la cateva secunde, si apoi expira larg pe gura. Mentine acest ritm pe parcursul intregii contractii. La sfarsitul contractiei fa o ultima respiratie ampla pentru a da mai mult oxigen bebelusului. Acest tip de respiratie are mai multe beneficii: inspirul adanc furnizeaza extra oxigen atat musculaturii uterine cat si fatului, atrage atentia anturajului ca incepe o noua contractie astfel incat persoanele din jurul tau te pot sprijini in activitatea ta, si serveste ca punct de reper pentru a-ti focaliza intreaga atentie, distragandu-ti atentia de la durerea din timpul contractiei.

Respiratia lenta – Inspira lent prin nas, punandu-ti in miscare prima data presa abdominala si mai apoi umflandu-ti pieptul. Expirul se face pe gura, lent, cu busele intredeschise. Intre inspir si expir nu uita sa intercalezi o pauza. Respiratia trebuie sa fie lenta, relaxata si sa dureze cam zece secunde fiecare ciclu respirator. Acest tip de respiratie poate fi folosita pana in orice moment al travaliului, anumite femei utilizandu-l pe chiar toata durata acestuie. Daca la un anumit moment al travaliului simti ca aceasta tehnica nu te mai ajuta sa te relaxezi poti sa incepi utilizarea unei alte forme de respiratie, mai adecvata situatiei respective. Beneficiile acestui tip de respiratie constau in faptul ca iti induce o stare de relaxare si pace mentala care ajuta la eliberarea de tensiuni si de frica.

Respiratia superficiala – Inspira si expira pe gura, cu buzele relaxate si muschii fetei de asemenea relaxati, incearca chiar sa zambesti. Respiratia este superficiala si la un ritm de aproximativ trei ori mai rapid decat in cea lenta, adica o respiratie la circa trei secunde. Utilizeaza aceasta respiratie atunci cand simti ca respiratia adanca nu te mai ajuta sa te relaxezi indeajuns. Ajuta la relaxare si distrage atentia de la durere.

Respiratia mixta – Implica alternanta intre 5-6 respiratii superficiale urmate de un inspir adanc si mai apoi de un expir profund, ca un oftat. In timpul acestui expir din final induce-ti o stare de relaxare profunda, ca si cum te-ai scutura de o mare povara. Respiratia superficiala trebuie sa ti-o reglezi ca intensitate si numar in modul in care ti se potriveste cel mai bine, dar intotdeauna sa faci acelasi numar de respiratii inainte de respirul profund. Acest lucru ajuta la mentinerea unui ritm exact si iti distrage atentia de la durere. De asemenea evita aparitia hiperventilatiei. Poti sa folosesti acest tip de respiratie atunci cand respiratia superficiala nu te mai ajuta, dar in special in perioada de tranzitie.

Respiratia in tandem – Implica concentrarea asupra ritmului respirator pe care ti-l impune persoana care iti sta alaturi in travaliu (mama, tatal copilului, o prietena). Aceasta alege numarul de respiratii superficiale si ti-l indica fie verbal fie prin semne si dupa ce faci acest numar de respiratii, iti da semnalul pentru o respiratie ampla. Numarul de respiratii superficiale variaza de la un ciclu la altul, de exemplu 5 respiratii superficiale/respir profund apoi 2 respiratii superficiale/inspir profund, etc. Acest mod de respiratie este cel mai bine de folosit in faza de tranzitie sau atunci cand persoanele din anturajul tau simt ca intri intr-o oarecare panica si ca nu mai poti controla ritmul respirator. Contactul stabilit intre tine si persoana de langa tine te ajuta sa te simti si mai puternica si ca esti sprijinita pana la capat de cei dragi.

Tehnici de respiratie in al doilea stadiu al travaliului

Al doilea stadiu al travaliului reprezinta nasterea propriuzisa a copilului. Precum am amintit in sectiunea “stadiile travaliului” acesta faza este caracterizata de contractii deosebit de prelungi si dureroase, care iti pot efectiv taia respiratia. In aceasta faza este deosebit de important sa stii cum sa respiri si sa fii in acelasi timp atenta la toate indicatiile pe care ti le pot da moasa sau dostorul care te asista. In timpul expulziei este important a sti ca trebuie sa impingi numai in momentul contractiei si nu in afara ei. Intre contractii trebuie sa te relaxezi si sa eviti orice efort din partea muschilor abdominali.

Cum sa eviti sa impingi atunci cand nu este necesar – Am subliniat anterior ca este necesar sa fii atenta la indicatiile personalului specializat care te asista la nastere. In anumite momente ale fazei a doua a travaliului exista posibilitatea ca sa ti se ceara sa nu mai impingi. In aceste momente este important a-ti focaliza atentia asupra unui tip special de respiratie, care este foarte rapid, similar tipului de respiratie folosit de caini cand le este foarte cald sau ca atunci cand gafai dupa un efort intens. Unii autori recomanda sa respiri ca si cum ar trebui sa tii in aer un fulg care pluteste deasupra gurii tale. Acest tip de respiratie nu previne contractia uterina si nici nu indeparteaza senzatia imperioasa de a impinge, ci doar evita adaugarea unei forte suplimentare la cele deja angrenate in expulzie.

Cum sa respiri in timpul expulziei – In momentul cand simti ca vine contractia inspira adanc si apoi expira lent contractandu-ti muschii abdominali. Concentreaza-ti atentia ca efortul muscular sa fie in intregime sustinut de presa abdominala si nu de catre contractia muschilor fetei, contractura care iti poate da senzatia ca efortul de impingere este foarte intens si deci foarte eficient. In momentul cand contractia ajunge la apogeu inspira adanc si tine-ti respiratia cateva secunde bune, momente in care iti contracti cu toata puterea muschii abdominali concomitent cu o relaxare a muschilor fetei. Aceasta disociere canalizeaza forta contractiei numai la nivelul muschilor cu adevarat eficienti in expulzie. In perioada aceasta e recomandat sa vizualizezi cum copilul se deplaseaza prin canalul de nastere si iese afara. Dupa cele cateva secunde in care efortul de expulzie este maxim, expira pe gura fara a intrerupe contractia abdomenului, desi poti sa mai diminuezi din efort. Apoi fa un inspir si un expir adanc urmat din nou de acelasi tip de respiratie: inspir adanc/apnee cateva secunde concomitent cu contractia muschilor abdominali/expir relativ lent cu diminuarea lina a contractiei. Repeta aceasta procedura pe toata durata contractiei. Cand iese capul copilului nu trabuie sa mai impingi. De aici incolo copilul este extras de catre doctorul obstetrician


Taguri:
 
 
 
© 2008 copiii.ro — Sitemap
Linkuri : Alcooltest Contabilitate
Parteneri : Mos Craciun Aer conditionat Terapie Reteta